Related Articles

4 users responded in this post

Subscribe to this post comment rss or trackback url
User Gravatar
Dan Romascanu said in October 3rd, 2016 at 4:24 pm

Dintre toate formele de dialog, dialogul surzilor este cea mai inutila. Cand surzenia este si intentionata, este chiar mai rau decat inutila.

User Gravatar
RIM said in October 9th, 2016 at 1:35 pm

singurul dialog pomenit in text e cel dintre elie wiesel si isaac asimov. scrisoarea concetateanului nu e parte la un dialog, nici macar prin extensie, caci adresantul nu i-a rspuns. daca mai e alt dialog implicat, intre surzi sau nesurzi, mie mi-a scapat. lumineaza-ma.

User Gravatar
Dan Romascanu said in October 10th, 2016 at 7:42 am

Orice postare pe Internet, draga rim, este sau ar trebui sa fie o invitatie la un dialog. Cea la care comentam acum este si implicit dar si explicit, continuarea unor dispute purtate de-a lungul timpurilor pe listele internetice, le mentionezi si tu chiar in primul paragraf al articolului. Acelea au fost, cred, niste dialoguri foarte reale, spre deosebire de exercitiul dialogului dintre autorul pe care il citezi si Elie Wiesel, retoric astazi cand Wiesel nu mai poate participa si raspunde. Fiecare dintre aceste dialoguri a avut doza sa de surzenie, care exista dupa parerea mea si in argumentatia amplu citata de tine din acest articol. Crimele fascismului nu pot fi nici comparate si nici anulate de crimele comunismului si nici invers. Evreii care se vor fi facut responsabili de participare la crimele comunismului nu au facut-o ca evrei, ci de multe ori impotriva evreilor, si mentionarea acestora intr-un dialog despre Holocaust nu isi are rostul. Dar si aceste argumente au fost de nenumarate ori aduse si sustinute in dezbaterile trecute. Cam la asta ma refeream.

User Gravatar
RIM said in October 13th, 2016 at 12:03 pm

multumesc pentru comentariu. unul foarte logic, limpede si coerent. dar iata ca diversitatea lasa loc pana si unui atare comentariu sa admita perspective diferite. eu nu pot raspunde de pe pozitia autorului articolului, conform propriului principiu. anume ca orice autor trebuie sa evite a-si comenta propriile texte, ci trebuie sa le lase sa se descurce singure. dar pot comenta comentariul tau. scrisoarea concetateanului, una deschisa, a fost scrisa in 2002. cand sigheteanul avea o varsta inaintata. foarte probabil nici el nu mai e. daca se va intalni sau nu cu adresantul scrisorii deja e probema lor. pe noi inca nu ne priveste. comentariul tau doveeste odata mai mult ca aorape orice text, cu exceptia celor mai elementare si banale afirmatii, suporta lecturi diferite. de la tine s-a citit precum spui. de la mine rostul scrisorii e sa replice frazei rostite de regretatul elie wiesel, pe care concetateanul a resimtito ca pe o nedreptate. la care a raspuns. punctual. demontand punct cu punct aceaa fraza de repros. cititorul se poate intreba dece a republicat eu in 2016 o scrisoare scrisa in 2002. nu ma justific, din principiu. dar pot argumenta. in numele unui dialog functional intre doi nesurzi. n-am nici o problema cu elie wiesel, din momentul in care din perspectiva mea de cititor asimov l-a silit sa nu aiba ce replica la observatiile sale logice. dar intr-o anume masura, pe care nu vreau s-o precizez, raspunsul concetateanului (scuse, i0am si uitat numele) reprezinta si raspunsul pe care i l-as fi dat eu, daca as fi participat la intrunirea la care elie wiesel a facut reprosul citat. ceea ce tine d elogica si chiar de etica si n-are legatura cu generalitatile, intr0adevar insolvabile, pe care le derulezi. valabile, desigur, in sine. din perspectiva mea dn raspnsul concentateanului ar fi trebuit excluse amanuntele personale. care scad din puterea de convingere a argumentelor.